Spatiu publicitar

Comunitatea din oituz, statistici, evenimente locale

15 May 2017

Copiii altui fus orar ep 4

Pentru zecile de mii de copii rămași acasă după ce părinţii au plecat să facă bani în străinătate, timpul nu se împarte în școală și joacă. Ziua lor se organizează după ora la care sună mama sau tata.

Pe Nicolas s-a străduit să îl includă în schimbările pe care le aducea plecarea lui. I-a înmânat responsabilitatea casei „ca să știe că ajutorul lui este important”. Nicolas este un copil liniștit, puţin timid. Seamănă cu mama – blond, cu ochii mari, căprui, și un zâmbet cuceritor. „O ajut pe mama, îi car pungile, am grijă de Gâgă”, spune el mândru. Gâgă e Briana. Nicolas îi dă să mănânce și o ţine de mânuţe ca să poată să meargă. Numai pe tată l-a cam exclus din viaţa lui. După aproape două săptămâni de vacanţă împreună, Nicolas ignoră în continuare multe din spusele lui George; Adriana trebuie să-i repete rugăminţile. „Când e George plecat, nici nu vrea să vină la telefon să vorbească cu el. E felul lui de a-și arăta supărarea.”


Autor: Georgiana Ilie
Editie: Martie 2008
Fotografie: Petruţ Călinescu

Când George a venit prima dată în concediu, în august, Nicolas s-a acomodat la fel de greu cu prezenţa lui. Înainte de despărţire, își amintește Adriana, i-a spus tatălui „să nu mai plece înapoi, că numai el știe să-i răspundă la întrebări, eu nu știu, și el vrea să știe lucruri. Și că pe ceilalţi copii vin să îi ia taţii de la grădiniţă, numai pe el îl ia numai mama.”

George crede că lucrurile vor reveni la normal când se va întoarce, la jumătatea anului. Plănuiește să plece și în alte ţări, tot pe șantiere navale. Dar Nicolas va crește și va înţelege mai bine de ce pleacă. „O să am grijă de el și o să îl susţin orice va vrea să facă în viaţă”, spune George. „Și fotbalist, și doctor, ce vrea el, o să muncesc până nu mai pot ca să îi asigur toate condiţiile să înveţe. Pentru el fac toate astea.”

PĂRINTELE ALEXANDRU COBZARU, directorul Asociaţiei Caritas București, organizaţie neguvernamentală a Bisericii Catolice din România, spune că a văzut multe familii care s-au destrămat după plecarea la muncă în străinătate a unuia dintre părinţi. Asociaţia și preoţii catolici se ocupă direct de enoriașii ale căror familii trec prin această încercare. „Părinţii pleacă și se gândesc «poate că nu o să mi se întâmple tocmai mie să nu-mi mai găsesc familia când mă întorc». Dar gândiţi-vă, mama pleacă ani de zile să muncească, și îi e greu singură acolo, cu dorul de copii; bărbatul rămas acasă nu se descurcă, își găsește altă femeie să îl ajute, nici el nu poate să stea singur. Copiii suferă. Când se întoarce mama, nu mai e nici o familie. Prin fenomenul acesta, prin lipsa de măsuri, se distruge sacralitatea familiei și familia în sine.”

Părintele Cobzaru crede că cea mai dificilă parte nu este cea financiară, care poate fi ameliorată prin ajutorul comunităţii. „Încercăm să le oferim îndrumare spirituală acestor copii, să suplinim lipsa ghidării părintești. Îi învăţăm despre valorile morale, le spunem că găsesc mereu un sprijin la Biserică. Trebuie să avem grijă de ei și fizic și spiritual pentru a-i crește oameni întregi.”

Și Fundaţia Alternative Sociale are programe post-școlare pentru copiii emigranţilor. Iașiul este unul dintre judeţele cele mai afectate de fenomenul emigrării – 25 la sută dintre copiii de gimnaziu au cel puţin un părinte plecat. Numărul total nu este cunoscut, dar în prezent se face o evaluare cu ajutorul unui institut de sondare a opiniei publice. Mai multe judeţe din zonele de graniţă – Botoșani, Vaslui, Suceava, Neamţ, Bacău, Focșani, Timiș, Mehedinţi, Arad, Sălaj, Bihor, Maramureș, Satu Mare, Dolj, Olt – sunt în situaţie similară. Alternative Sociale vrea să extindă în toată ţara metoda lor de asistare socială, psihologică și juridică a familiilor și a copiilor în situaţii de risc. Fundaţia Soros urmărește, la rândul ei, o reformă legislativă și elaborarea unei strategii naţionale prin care toţi copiii cu un părinte plecat să fie consideraţi în situaţie de risc.

Pentru unele familii, însă, cea mai eficientă strategie e întoarcerea acasă a părinţilor.

DANIEL GHEORGHE, 37 de ani, tot din Tuzla, este unul dintre cei reveniţi. Daniel a venit acasă pe 22 decembrie 2007, după doi ani petrecuţi în Coreea de Sud, pe același șantier ca George Stan. Are doi băieţi, Cristian, de 10 ani, și Gabriel, de 8. „Aici eram muncitor necalificat și nu ne descurcam cu banii, de asta am fost tentat să plec”, spune el. „Trebuia să plec ca să pot face ceva.” Soţia sa, Eugenia, muncește sezonier la hotelurile de pe litoral și nu are un venit constant.

Gabriel, fiul cel mic, este fericit. E micuţ și slab și nu stă o clipă locului. Face ture pe covor cu spatele, cu faţa, în genunchi, apoi îl apucă de o margine și îl vălurește sau îl rotește. Asta când nu „face acţiune” cu fratele lui mai mare, Cristian. Adică reproduc figuri de wrestling, cum au văzut la televizor. Se trântesc pe jos, încearcă să își prindă unul altuia gâtul în chinga genunchilor, icnesc, se rostogolesc, până când, înfrânt, Gabriel strigă după ajutor. Fratele lui e cu vreo două capete mai înalt și mult mai vânjos.

Gabriel și Cristian merg la școală în orașul alăturat, Eforie Sud, și fac naveta cu microbuzul. Abonamentul costă 120 de lei pe lună de fiecare și au fost momente, în cei doi ani cât tatăl a fost plecat, când nu au avut bani ca să plătească și au mers cei trei kilometri pe jos. „A fost greu cât a fost tata plecat pentru că mama nu avea bani”, spune Gabriel. „A fost greu fără el.”

Cei doi ani în Coreea de Sud au fost plini de sacrificii pentru Daniel. „Doi ani am mâncat numai conserve, ca să economisesc banii, să vin cu ei acasă. Și am făcut câte ore suplimentare am putut, că se plăteau în plus.” Dar cel mai greu a fost să trăiască fără băieţi. „Am ţinut tot timpul legătura prin Internet, cu webcam, știam mereu ce se întâmplă. Dar știţi cum e, dacă nu ești aici...”

Daniel i-a învăţat pe amândoi să fie puternici și să nu aștepte să îi ajute cineva. „Se luau de mine niște băieţi la școală”, povestește Gabriel ce i se întâmpla în clasa întâi, „și i-am zis lu’ tata la telefon, când am vorbit cu el. Și mi-a zis că dacă se ia cineva de mine, să-i dau un pumn în gură.”

Așa că asta a făcut și apoi nu s-a mai luat nimeni de el.

Acum Daniel are timp să joace rummy și cărţi cu băieţii lui, iar la vară vor merge împreună la plajă. Dar cel mai important, spune Gabriel, e că tata va fi acasă pentru toate zilele de naștere și de nume, zile pe care le mai uita când era plecat, „pentru că acolo sunt alţi sfinţi și alt fus orar”.

Autor: Georgiana Ilie 

Preluare din Esquire

Autor: Adrian Vacaru

Intra pe forum



Login





Ai uitat parola?

Chestii Utile

Curs Valutar BNR
prognoza meteo oituz

Link-uri utile, catalog web