Spatiu publicitar

Zona subcarpatica si carpatica, defileul oituzului

25 Jul 2008

Sântilia mocanească

"Un nou început"

Santilia
Santilia Poiana Sărată, in vechime

După zeci de ani de intrerupere (din 1963) organizarea acestui festival a fost reluată in 1999, umând mai apoi o nouă întrerupere de patru ani, din 2003 pana in 2007 când se reorganizează sărbătoarea sub genericul „Sântilia de la Poiana Sărată – un nou început” având ca motou „Trei generaţii pe aceeaşi scenă”. Ca urmare a achiziţionării unor costume populare şi înfiinţării formaţiei de dansuri populare a copiilor "Mocănaşul", evenimentul a fost marcat de faptul ca pe scena au fost prezenţi cei vârstnici, copiii lor precum şi nepoţii lor. Cu această ocazie cei vârstnici au predat ştafeta celor tineri pentru a duce mai departe aceste tradiţii ale dansului mocănesc aşa cum au făcut şi ei la rândul lor. Evenimentul organizat în 2008 a fost marcat de aniversarea a 185 de ani de la prima atestare documentara a satului Poiana Sărată, ocazie cu care au fost imparţite diplome celor care s-au implicat in pastrarea acestei tradiţii.

Ritualurile sărbătorii

Încă de pe la începutul secolului XX a fost inrădăcinată in sat oraganizarea unei astfel de nedeie mocănească. Deschiderea tradiţionalei sărbători se făcea cu „Brâul bătrânesc” şi „Hora Sântiliei” în mijlocul satului, în faţa Bisericii Neamului, de către bătrâni. În ritualul acestei sărbători, erau cuprinse întreceri ale călăreţilor, trânte voiniceşti între flăcăi şi bineînţeles dansurile mocăneşti şi tradiţionalele preparate pastorale (bulz, zară şi pancoş, păpuşele din caş, urdă dulce, jintiţă, etc.).

Mărturia unui bătrân al satului

„Sântilia ţinea trei zile şi era şi Foca a patra zi. Se îmbrăcau bătrânii in naţional şi jucau „Năframa” pe drum. În curtea bisericii, se puneau mesteceni din 60 în 60 cm înalţi de 2,5 – 3 m. În mijloc se făcea o tribună pentru muzicanţi si un par cu lampă sau petromax. Era joc de după masă, de la ora două până seara la şapte, apoi se mergea la mâncare şi continua iar jocul pâna dimineaţa la orele două-trei. [...] Se întorceau acasă, baieţi care slujeau la stăpâni, coborau ciobani de la stână din munte, veneau toţi. Cei tineri, care erau daţi la carte, erau ademeniţi vara sa muncească la fân, ca să câştige bani. Le spuneam: Măi, hai la mine la fân, că-ţi dau bani, că tare-i frumos când joci la Sântilie şi-ţi sună în buzunar. Erau bani puţin atunci. Studenţii se duceau în aceste zile la mure la pădure."

Povesteşte Ceangă Mircea.

Sântilia sau nedeia mocănească

PastoritulPoienari in CrimeeaSântilia a fost sărbătorită de către poienari de-a lungul timpului în diferite moduri mai mult sau mai puţin organizate. În vremuri mai greu încercate pentru sătenii din Poiana Sărată, ziua de Sântilie era marcată într-un mod şi mai inedit. Deoarece ocupaţia de bază a sătenilor era pastoritul, bărbaţii satului erau plecaţi cu turmele, mulţi dintre ei ajungând până în Crimeea. Ei se întorceau acasă în fiecare an pe 20 iulie, pentru a-şi revedea soţiile rămase singure atâta timp. Cu această ocazie nu uitau sa marcheze evenimentul cu dansuri şi cântece tradiţionale. După terminarea acestor frumoase momente petrecute împreună, bărbaţii se întorceau din nou în locurile de unde au venit, iar soţiile rămâneau acasă insarcinate fiind cu păstrarea valorilor satului şi continuarea tradiţiei mocaneşti.

Capiţe şi SântilieÎn alte vremuri, după ce terminau cositul şi adunatul fânului, în ziua de Sfantul Ilie – 20 iulie – locuitorii satului se adunau cu mic cu mare pentru a sărbători cum se cuvine şi pentru a se bucura de încheierea cu succes a acestor munci. Îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, în haine tradiţionale, ei organizau hore si dansuri specifice locului.
Sântilia era defapt o întalnire cu fiii satului având un pronunţat specific mocănesc. Se mai spune că în aceasta zi de 20 iulie veneau tineri din toate părţile (feciori imbrăcaţi in straie de oraş şi mocani îmbrăcaţi în costume populare) pentru a participa la marea sărbătoare. A treia zi când se serba „Foca”, se vedeau rezultatele: băieţii cu alesele sufletului.

Aceasta sărbătoare capătă o importanţă deosebită odată cu trecerea timpului, devenind treptat o nedeie-târg, sărbătoare cu interesante manifestări de etnografie si folclor românesc, care reuşeşte să adune in fiecare an poienari raspândiţi în diferite zone ale ţarii şi nu numai.

În prezent Sântilia şi-a pierdut în mare parte semnificaţia care o avea in acele vremuri, ramânând doar o sărbătoare a cântecului si a dansului poienăresc.

Hora de Santilie Dans la Poiana Sarata
Hora si dans la Poiana Sarata

Bibliografie:

- Poiana Sărată de la Oituz - Tragedia unui sat - Autor: Prof. Dr. Dorinel Ichim
-
www.poianasarata.xhost.ro

Autor: Iulian Vacaru

Intra pe forum



Login





Ai uitat parola?

Chestii Utile

Curs Valutar BNR
prognoza meteo oituz

Link-uri utile, catalog web